Creme, parfumuri și bilețele.

          Ce are o tipă de 32 de ani, în dulapul din baie? Ghici?

     Azi am făcut curățenie, nu că vine primăvara, dar am adunat atâtea porcărioare, că nu pot să mai iau ceva de-acolo fără să dărâm tot, să sparg ceva și/sau să trezesc vecinii.

     Bun, spumă de par - două bucăți. Fixativ, tot două bucăți. Ulei și soluții de păr destule, căt să nu am chef să le număr. Creme de fată, demachiante  alte soluții pentru fată, ochi, buze, etc. Creme. Creme. Creme. Gata, nu zic tot, că nu dau tot din casă, dar e clar ca aș putea să-mi deschid un bazar.

     Gata inventarul, câteva bune de aruncat, restul mai merg de-o unsoare, două. Le-am făcut loc să respire, mai încap și degetele mele printre ele. 

     No, dar ideea e alta: am redescoperit ceva. Am găsit un bilețel. O foaie A4 împăturită frumos, rătăcită printre două parfumuri și-o cremă hidratantă. Hai, ochii mari că vă mărturisesc și de la cine e: 
Matei. Frumos nume, nu? Matei are 7 ani și mi-a scris: "Te iu     Te iubesc Alina!" 

     M-am așezat pe podeaua din baie și am citit biletul de câteva ori. Si uite-asa m-au năpădit amintirile. Copilul, venit în vizită pe-aici, cu sora mai mare(de-o frumusețe si o finețe greu de explicat) și bunicii(buni de pus la suflet). Oamenii m-au avertizat că e periculos puștiul. Dar la altfel de pericol se refereau ei. Cică era mai obrăznicuț. Eu zic că a fost dragoste la prima vedere, că asa ne-am înmuiat amândoi când ne-am întâlnit, de nu a mai fost nimeni obraznic. Am petrecut câteva zile minunate împreună, ne-am distrat și am vorbit ca oamenii mari. 
In ultima seară petrecuta împreună, a venit la mine timid și a zis că are ceva pentru mine, să nu mai arăt nimănui și mi-a înmânat biletul. După ce l-am citit, m-am dus să-l tzuc. La care m-a întrebat:
     - Ti-a plăcut ce ți-am scris?
     - Da... Foarte mult!
     - Să știi că am fost sincer!

     Ha? Mai poate să zică cineva, ceva? 

     Seara, trec pe la ei prin camera să le zic noapte bună.  
     Sora lui mă anunță de la intrare:
     - Să știi ca Matei nu poate să doarmă.
     Eu:
     - De ce Matei? 
     - Pai mă tot gândesc la tine și nu pot să adorm.

     Nah, mai dormi tu acum, Alino!

     A doua zi s-a lipit de mine, ne-am îmbrățișat, se uita galeș și trist, eu la fel, dar... tot a plecat. El a plecat. Eu am rămas cu bilețelul.

     După câteva ore, mă sună bunica lor și mă ia la întrebări, că ce i-am făcut nepotului?! Asta micu, pe mașină, privea în zare pe geam, mut și prea liniștit. Bunica-l întrebă ce a pățit, ii este rău, ce are? Bunicul, mai să oprească mașina, să lămurească problema. Matei a început timid să se destăinuie.
     - Am o problemă. ( oftează)
     - Ce problema ai, Matei? 
     ...
     - Am și eu o problema... Alina. E greu, mi-e dor de ea. Nu știu ce sa fac.

      ...

     Si uite că soarta ne-a adus împreună, peste câteva luni. I-am cunoscut și surioara mai mică, care mi-a spus direct, înainte să ne salutăm:
     - Matei e îndrăgostit de tine!
     M-am înroșit toată, eu, cu toți cei 32 și de ani ai mei.
Matei m-a ignorat la început, dar tot la mine s-a întors. Si am avut o zi minunata, cu discuții de oameni serioși, dar o zi care s-a terminat din păcate, ca orice poveste frumoasă.
     De data asta, am plecat eu. Asta-i viața. 

     A mai trecut ceva timp, poate prea mult pană să ne revedem, prea multe două luni. Sora aia mică, frumoasă și pârâcioasă m-a anunțat din primele secunde:
   - Matei nu te mai iubește!
   ...
    Si ăsta a fost adevărul. Crudul și purul adevăr. Matei nu mă mai iubea. Nu m-a băgat în seama deloc. M-am tot luptat să-i recâștig iubirea sau măcar ceva atenție acolo, dar în zadar.
    La fel de crunt am fost anunțată că iubește o altă fată. 

    ...

    Am înghițit în sec. Am împăturit bilețelul. Am împachetat amintirile și le-am pus intre parfumurile preferate. 
 
    Încă o dezamăgire.

    Ăștia sunt bărbații/ băieții. 

    ntz ntz ntz...