Film/ Film

  
   *A se citi după bunul plac. Pe rand sau împreuna. 



 


   Film european: S-au cunoscut la o cafenea.


   Film american: S-au cunoscut la Starbucks.


   Film european: Au băut o cafea în aceeași cafenea.
 

   Film american: Au băut cafea cu scorțișoara împreuna.


   Film european: au savurat cafeaua.


   Film american: au simțit ca s-au îndrăgostit.


   Film european: el a luat un desert, ea și-a luat încă o cafea.
 

   Film american: el a invitat-o la cina. Ea i-a spus ca are pe cineva. 


   Film european: Ea a cerut nota.  


   Film american: Ea se întreabă dacă și el simte ce simte ea, e confuza total.


   Film european: El a cerut nota.
 

   Film american: El își face planuri cum sa o cucerească. O întreabă de copilărie, ce culori ii plac, ce muzica ii place.


   Film european: El o observa pe ea.


   Film american: Ea ii răspunde si-i zâmbește frumos, cum fac toți americanii. Waw! Au aceleași gusturi. El e zăpăcit de tot. Ea, la fel de confuza.


   Film european: El se așează la masa ei. 
 

   Film american: El este fermecător. Ea este din ce in ce mai abătuta și prinsa-n capcana.


   Film european: El baga doua replici, ea numai una.


   Film american: El este dat peste cap de farmecul ei.


   Film european: Ea se uita după chelner sa-i ceara nota încă o data.


   Film american: El ii cere numărul de telefon. Ea topita, i-l scrie pe un șervețel. El plătește și cafeaua ei.
 

   Film european: El ii cere numărul de telefon. Ea plictisita i-l da. 


*   Sa o scurtam, zic.


   Film american: Se despart cu inimile frânte și se gândesc în continuu unul la altul.


   Film european: ... Ea trăiește. El trăiește.
 

   Film american: El ii trimite un imens buchet cu flori la birou. Ea este impresionata, colegele de birou geloase. etc.
  

   Film european: El o suna. Ea răspunde.  Ea accepta invitația lui la un prânz. 
 

   Film american: Se întâlnesc la o cina organizata de el.


   Film european: ...


   Film american: El impresionat, ea confuza.


   Film european: ...

 
   Film american: Petrecerea de logodna. Show în toată regula: petrecerea surpriza( ea arata impecabil chiar dacă vine de la piața), cadouri impresionante, roz, mult roz, prea mult roz! 


  Film european: ....

 
   Film american: Vine El, za ONE. Ii spune ca o iubește și nu cumva sa facă prostia sa se căsătorească. Ea ii spune ca e prea târziu sa dea înapoi.  El pleacă plângând.


 Film european: ...


   Film american: In fata altarului, ea realizează ca nu-l iubește pe viitorul soț, ci pe cel de la Starbucks. 


    Film european: ... 
 

   Film american: Si fuge... fuge spre el, care-și împachetează lucrurile si vrea sa fuga din orașul asta care i-a adus atât de multa suferința.


   Film european: ...


   Film american: : Ea sta în trafic, claxonează ( ea sau taximetristul) și-și da seama ca poate fi prea târziu.


    Film european: ... Pe scurt-  Ea se trezește, merge la lucru, lucrează și nu visează, ajunge acasă cu metroul, mănâncă, citește, se culca .
 El.. pe scurt, cam la fel. 


    Film american: Ea  coboară din mașina și o ia la fuga... și fuge ținându-și trena si poalele rochiei( de mireasa) ... transpirata, dar la fel de impecabila, ajunge la casa lui.


    Film european: El își aduce aminte de ea, o suna și o invita la o masa.

 
    Film american: El e cu o cutie în brate, gata de împachetat și cu o figura de om dezamăgit, fără speranțe. Ea agitata toată cu rochia de mireasa în brate, cu freza puțin deranjata îl implora sa nu plece, ii spune ca și-a dat seama ca e singurul pe care-l iubește. Auziți pe fundal " I will always love you!" ? Si-a dat seama ca a greșit. El nu... :Am înțeles ca nu ma iubești și ca l-ai ales pe el in locul meu! Ea: știi când m-am îndrăgostit de tine? Când am văzut ca ai comandat aceeași cafea ca și mine, cu scorțișoara. El lăcrimează ușor și o îmbrățișează.


  *  Sa spuneți mulțam frumos, ca nu v-am dus pana la aeroport, pana la faza cu stewardesa și aia de la paza sau mai știu eu ce...


   Film european: Ea accepta.


   Film american: Nunta. Alta nunta. A lor, a iubitorilor de cafea cu aroma de scorțișoara. Strălucesc toți de-atata fericire.


   Film european: ....


   Film american: Tortul și machiajul impecabil. Ea arunca buchetul, il prinde prietena ei, care sta lângă fostul protagonistei și bum! bum! Alta poveste. :D Alt scenariu, alt film.


  Film european: ...


  Film american: Ei doi sunt cei mai fericiți, cu pruncii in jurul lor.

 
  Film european: ...

  Film american: Fericiți, mănâncă mâncare chinezeasca din cutii de carton. In următoarele scene, curcanul, marshmallows pe bat la focul din șemineu, burger, friptura...


  Film european: Se întâlnesc la un prânz. Vorbesc. Mănâncă. Stabilesc o noua întâlnire. Zâmbesc.


  Film american: Stau pe balansoarul din veranda și-și beau cafea cu scorțișoara și sunt fericiți pana la adânci bătrâneți!!

  Film european: ...

  Film european: ...

  Film european: ...

O poezie pentru o zi.

  Azi , adică azi, a fost o zi ca oricare alta.
Târziu, mi-am dat seama, ca nu va mai fi alta.

  Alta, la fel ca ea-
- nu că fu' una rea, 

  si nici prea bună ,
ori prea nebună .

  Ci una, la fel de ordinară,
sau daca vrei tu, uzuală .




  Ieri, a fost ziua aia! Si-anume-n care,
nu m-a-ncercat, nici o 'ncercare.

  Bla, bla,bla, bla
La, la, la, la

  Fu' tot a mea,
banală, ea.

  Ieri, a fugit fară să se-anunțe: că trece, cât ține...
zaludă de ea. În fine, nu i-a păsat nicicum de mine.



  Mâine, mă voi trezi, în zori de zi
să-mi caut un alt fel de-a fi.

  Simpluț,
draguț.

  La fel ca tine,
sau ca și mine,

  eu cred că mâine, va fi ceva mai bine,
că mâine, o să am mai multă vervă-n vine.

 

 

La multi ani, Romania!

   Multi ani, mai fericiți!

   
   Sper că te-ai bucurat de ziua de azi și ai sărbătorit cumva acolo, sau cel puțin ți-ai adus aminte că azi e ziua ta. Fasole cu ciolan, varză cu costițe, mititei sau măcar niște sarmale amărâte cu smântâna grasă, ai mâncat azi? :)) 

   Ai văzut parada? Eu am văzut câteva secvente, m-a impresionat numărul mare de romani adunați acolo, efortul depus de militarii participanți la parada, chiar dacă am strâns din dinți ca s-au cheltuit atâția bani, dar măcar s-a sărbătorit ceva cu ei de data asta.

   Poate că ai sărbătorit în felul tău caracteristic de zi cu zi: ai ales să comentezi și astăzi că: România e de nimic, că tara asta nu va ajunge nicăieri, că numai în România se întâmpla una și alta, că e o tara frumoasa dar din păcate locuita, că numai peste gard se întâmpla lucruri frumoase, fel și fel de cârtiri, că doar nu ne-om mulțumi cu puținul, nu?

   Ce are că azi e 1 Decembrie? Pai e ziua României, nu a politicienilor, nu a conducătorului, ci pur și simplu a ta, ca roman și/sau a celor care au făcut ceva pentru tara asta.

   Ma gândeam că măcar o data pe an, poți să-ți aduci aminte că ești roman, oricât te-ai scutura de gândul asta în restul anului, oricât te-ai revolta, atunci când te bagi în aceeași oala cu cei pe care-i critici.

   E trist, că la un search pe Google cu textul "Romanii știu doar" dai de zeci de acuzații absurde și când te pălește gândul că toate afirmațiile astea, au fost scrise de romani, de uiți în jur și te întrebi: cine a rămas neatins de molima asta?(Fă un exercițiu, să fii și tu surprins)

   Știu că te doare mult, te doare pentru bolnavi și condițiile din spitale și tratamentele neprimite: te doare pentru pensionari și pensia rușinoasa pe care o primesc aceștia; te doare pentru copii și condițiile din scoli, educația pe care nu și-o primesc;  te doare pentru profesorii prost plătiți; te doare pentru banii pierduți, furați sau investiți aiurea; te doare pentru prostituția intelectuala; te doare ca artiștii sunt subevaluați; te doare pentru sistemul medical care e la pământ, lipsa de medicamente; te doare pentru mizeria de pe străzi; te doare când te musca un câine vagabond, sau că vor fi eutanasiați căinii de pe străzi; te doare că valorile României nu sunt suficient apreciate; te doare că sistemul birocrat este asa cum e, la fel și alte sisteme; te doare orice face, sau nu face tara asta. 
   Te doare pentru ca ai uitat să lupți și să speri, să-ți ceri drepturile și sa urli cat de țin plămânii ca servilismul ar trebui sa înceteze.
   
   Nu, nu vreau să pornesc o revolta, o revoluție. 
   Vreau doar să te ajut să scapi de gustul amar lăsat de durerea nedreptăților care ți s-au făcut. 

   Ma uit în jur și vad că sunt romani care aleg să facă ceva, pentru tara în care trăiesc. Aceștia trebuie sărbătoriți într-o zi naționala: cei care lupta împotriva corupției; cei care se lupta să atragă atenția asupra problemelor statului; cei care aduc premii în tara; cei care demonstrează în stradă atunci când le-a ajuns la os durerea; cei care s-au saturat de servilism și cei care cred că mai exista posibilitatea, că România să fie o tara, de care poți să fii mândru.

  Nu exista handicap fizic la nivel național, ci exista ura înfierata pe limba, la nivel de stigmat! 

  Nu exista om care-și plânge de mila, ci exista acel om, care a suferit prea mult și nu reușește să-și adune puterile. Dar nu exista om fără puteri. 

  Da, știu ca e greu când sunt atâția care te ignoră, deși tu încerci să urli, să te faci auzita, dar asta e viața. 

  Din păcate, multi romani s-au născut politicieni persuasivi, care au putere sa lupte doar pentru părerile lor, intre 4 pereți, un pahar de bere și doi amici. Aici au putere, aici reușesc să se facă auziți.
  Am văzut prietenii aduse pe marginea prăpastiei, pentru că fiecare are justa și unica părere.

  Noi avem dreptul doar la opinie. Pentru ea luptam mai mult decât e necesar și dam din coate, crezând că asta ne este scopul în viata. Aici suntem unici, e drept.

  De ce-om fi singurul popor, care nu se îmbracă in costume tradiționale, la sărbătorile naționale? Că-n alte tari sunt atâția patrioti care-și îmbracă portul popular in fiecare duminica, mândri de naționalitatea lor... Aia își permit să fie mândri, nu? Noi ne permitem doar să importăm sărbătorile altora, pe când pe-ale noastre le dam la o parte, de parca-s atinse de ciuma.
  De ce-om fi singurul popor, care-și uita originile și odată plecat peste granița, uita de unde a plecat, si-i pute tot ce tine de România?
    De ce-om fi singurul popor, care nu mai știe să se laude și să se mândrească cu ce are, cu istoria lui? 
 
  Vreau putina mândrie din partea ta, vreau să iasă la iveală bucuria că ești, ceea ce ești. Că există unii, care încearcă să te sugrume, făcându-și de cap, nu e vina ta și nici a celor din jurul tău. Nu vreau să mai fii învrăjbit.

  Nu, eu nu sunt mai fericită, pentru că sunt peste graniță, pentru că mă preocupă și aici, ma afectează și astăzi, durerea ta ca popor, pentru ca te vizitez destul de des, cat să nu te uit și pentru că nu pierd contactul cu tine. Din acest motiv m-am oferit să-ți spun părerea mea.

  La multi ani! Sper că mâine vei avea mai mult timp, să-ți oprești privirea, asupra lucrurilor care contează cu adevărat!

 
    :)

Aplauze, va rog!

   Cum reactioneaza austriecii la concerte, spectacole sau teatru?

   Asta numai din umila si amarata mea opinie.

   Am vazut cateva concerte pe aici, si nu ma refer la opera. Adica concerte unde simti ritmul, concerte la care sala ar trebui sa vibreze. 
   In vreo doua dintre ele, cei de pe scena mai ca nu s-au rugat de spectatori sa nu ramana doar simpli spectatori, ci sa si  participe cumva, nu numai prin aplauze. 
   Da de unde... austriecii sunt mult prea politicosi si civilizati pentru asa ceva.
   Eu as fi reactionat altfel cu siguranta. As fi reactionat altfel, daca eram printre romani, latini sau balcanici: ma lasam luata de val. Se pare ca ceva din cultura lor si-a pus amprenta pe mine.

   Eii, am mai fost la un spectacol: se jucau unii cu caramizile, cu un fulg, cu prosoapele si cu cu cu... Serios ca as fi iesit din sala de mult, dar m-au tintuit in scaun aplauzele salii. Stii cum e sa te simti cel mai prost din parcare? 
  Deh, uitandu-ma in jur, am mai vazut cateva fete la fel de tampe ca ale mele si nu m-am simtit unica si neinteleasa.
  Vazand ca unanimitatea e fascinata, m-am concentrat sa vad si eu partea artistica. Am strans din dinti, am strans din... M-am chinuit sa inteleg mesajul din spatele coregrafiei. Am plecat acasa, mult mai inculta decat eram cand m-am indreptat spre minunata sala. Prostia oameneasca: te lasi influentat de altii. Altii, in cazul asta, au fost ceilalti din sala. 
 
  Alt spectacol: trei cupluri - unii tineri, unii mai in varsta, unii gay. Au fluierat si aplaudat din greu oamenii. Mai ales la aia de gay. Serios, fara alte discutii, nu au fost nici pe departe cei mai simpatici sau mai spirituali. Sa nu intram in polemici, ca oamenii aia isi jucau rolul si atat. 
  Am plecat de-acolo cu impresia ca nu am inteles nimic. 

  Alt scena, alti protagonisti. Concertul era a unei anumite formatii. In deschidere fu o trupa rock. S-au izbit aia - za spectatorii- intre ei, de-am crezut ca nu scap cu viata!
Nu ca am avut ceva cu ei, dar dupa ce a terminat trupa respectiva, s-au molesit sau au plecat plictisiti acasa. Ma mir ca artistii respectivi nu dadeau concerte numai pentru aia de-ai lor. Mai conteaza cine a fost in formatia principala, cei pentru care s-au platit biletele?
  
  Concert: fara sa fac reclama( detalii in privat), femeia e fenomenala. La un moment dat, a dat o replica aplauzelor: "Daca vreti un concert plictisitor, veti avea parte de el. Daca vreti ceva mai antrenant, trebuie sa reactionati si altfel, nu numai prin aplauze!" Cred ca e trist sa nu primesti feed back din partea spectatorilor. E ca si cum ai filma un concert intr-un studio. N-as vrea sa fiu artist pe aici.

  E trist dom'le. 
  
  E trist ca dupa ce platesti un bilet la un concert, te simti condamnat de artist, pentru ca restul salii e doar politicoasa si nu stie sa se desconstipe, sa reactioneze frumos. Sa nu discutam despre pretul biletului, la acelasi artist pe alte tarmuri ar fi mai ieftin. E trist cand esti luat la gramada cu ceilalti.
 
  Poftim cultura! Sau, poftim cultura austriaca? 

  Nu stii zau, cum sa te comporti langa oamenii astia intr-o sala de spectacol sau de concerte.

  Peste toate astea, ai sentimentul ala de foca dresata. Clap clap clap. :D

32

   Am 32 de ani. Impliniti. Multi inainte mie :) 
   Nu e ziua mea azi, dar asa-mi veni mie, sa ma leg de ea si inca de ceva. De ceva, de ceea ce ma face fericita. 



32 de cazuri:





1) Un ceai sau o cafea, intr-o cana mare, o patura calduroasa si o carte buna( despre asta vom mai discuta), intr-o zi ploioasa sau doar friguroasa. 

2) Azi! Adica acum, cand am impresia ca tot ce e in jurul meu, e plin de lumina, iubire si fericire! Ambiguu, nu? :P

3) Vestile bune sau nici un fel de vesti. Ca alea rele, sunt sigurele care apar neinvitate.

4) Acea senzatie pe care-o imparti cu cineva anume. Stii ca e acolo, ca va fi mereu acolo pentru tine, pentru voi.

5) Un ceai sau o cafea, sau ...altceva bun la Freiraum, Phil, Le Bol sau intr-un alt loc la fel de placut, cu niste prieteni plini de caldura si simpatici.

6) O fuga pana la mare... mare cu apa, sau mare distanta de casa.

7) Un pahar cu apa! Mi-e dor de apa de Viena, cand sunt plecata de acasa.

8) Un apel de la un prieten, care ma intreaba ce fac, pe un ton placut, familiar. 

9) Ploaia, atata timp cat: nu sunt obligata sa car o umbrela sau sunt in fericita postura nr 1.

10) Zambetul unui strain.

11) Barfa inocenta cu o prietena/ sora mea*2 la telefon. Specific: barfa despre vreme, despre ce mi s-a mai intamplat, despre eu, despre ea, despre viata, despre altii- dar cu drag. 

12) Astazi, cand am impresia ca maine va fi mai bine, ca maine voi reusi mai mult, ca maine nu va fi doar o alta zi!

13) Momentul de singuratate, care pica exact la fix, atunci cand nu vreau sa fiu singura. 

14) Un video/ poza cu nepotul sau nepoata care-mi sunt departe, fizic vorbind.

15) Orele in care sunt cu nepoatele la un "pahar de vorba" si petrecem ceva timp impreuna.

16) Eu! Ma bucur pentru mine cand reusesc ceva. Uneori ma chinui muuult, sa pot sa ma bucur pentru mine...

17) Floarea soarelui. Pe camp sau in vaza mea. Margaretele... si crizantemele. Frumusetea si simplitatea lor.

18) Un film. Acel film. Un film care conteaza.

19) Orele de liniste, eliberare si satisfactie, orele cand pictez.

20) Momentul in care termin un tablou, de care sunt mandra.

21) O cafea cu lapte rece, intr-o zi calduroasa. Si o carte. Sau un film.

22) Clipa in care stiu ca pot sa merg pana la capat. 

23) Reactia ei/ lui cand primeste un cadou pe care i-l ofer din toata inima.

24)O piesa de teatru pe limba mea, adica limba romana. Actorii romani trezesc in mine un dor nespus.

25) Mancarea calda si excelent de gustoasa, facuta de mama.

26)Momentul cand un prieten te cauta si te face sa te simti important in viata lui. Ii este dor de tine, are nevoie de tine sau te cauta pur si simplu.

27) Sambata: am timp pentru mine, am timp pentru fitele mele si pentru sufletul meu. 

28) Cand sunt musafirul mult dorit. :))

29) Cand gatesc ceva ce-mi incanta palipele.

30) Muzica. "Muzica iaste aceea care ne gaghila urechile intr-un mod placut".

31) Momentul in care simt ca sunt inteleasa de altcineva, sau momentul in care sunt incurajata.

32) Momentul in care-mi aduc aminte de mine si fac ceva pentru mine! 




   Ordinea este aleatorie. Nu e un top, ci doar ganduri si sentimente scrise la-ntamplare.

A fost odata ca niciodata...

Azi vorbim prin fotografii. Fiecare are ceva de spus!

 Ne e comestibil, dar e frumos.

                                        
                                             Nu e inghetat, e doar pelin si roua.

                                        
                                             E frumos si atat!

                                     
                                              Padure, padure...

                                             Prima dovada ca-mi place cerul,
                                             imi plac norii si mai ales apusul.

                                                           So schön...Schönbrunn.

                                                        Pe cand, din nou?

                                                        Oups!

                                              Apa trece, pietrele raman, pardon -
                                             podul ramane.

                                             Eu te vad, tu ma vezi?

                                             Miau, mi-e pofta! Norocul lor ca-s in apa!(sus)
                                           
                                             :) El :(  (jos)

                                             Ciobanas cu 300 de oi...

                                             Transalpina. Punct! (sus)

                                             Dovada nr.2.

                                             Brrr...

                                             Lacul vanatorilor :) (sus)
                                         
                                             Dovada nr 3!
                                           

                                            ssst!

                                             Si cam atat.


             Nu de alta, dar se incarca pozele foarte greu, ca altfel as mai vorbi asa  mult si bine.

Ho Ho Ho!

   Vin sarbatorile. Hihihi! Hohoho!

   Cei mai fericiti si cu stomacul mai rezistent, sunt musafiri.
   Cei mai asupriti, raman acasa in asteptarea musafirilor.

       Nu pot sa nu compatimesc, fiecare categorie in parte. 

   De-a lungul anilor, am participat la sarbatorile astea, am fost participant in ambele tabere si mi-am plans de mila de fiecare data, recunosc.

   E greu, dom'le sa faci sarbatorile cu romanii.

   Cand esti musafir, tre' sa fii sigur ca vei duce lupta pana la final. 
  "Noapte de vis
   Timp prea sfant" 
  Tre' sa fii capabil sa mananci, sau cel putin, sa gusti  din tot ce ti se pune pe masa. Eventual, sa te rogi ca nu vei avea parte decat de un singur pranz. La noi, la romani, pranzul e cea mai sanatoasa masa din zi. Pardon, cea mai consistenta masa, cand ti se aseaza-n fata cam trei feluri de mancare. Asta, cu exceptia sarbatorilor cand mai apar inca vreo cinci tipuri de aperive, pe putin. La felul principal, ai toate animalele posibile pe masa, gatite-n fel si fel de combinatii. Pe cand, la desert: prajituri de toate felurile, creme, foi, tarte, frisca, torturi, ciocolata si alte nebunii.
   Ca nu cumva sa adormi cu capul pe masa, ti se serveste si-o cafea, de parca ar mai fi loc si de-aia.
   Sa nu uitam ca, mai ai treaba si pe-acasa. Pui o friptura de porc la marinat si mai cumperi niste mezeluri, ca poate te pomenesti cu niste musafiri. Sau poate vii flamand de la vreun ospat, doamne fereste!
   Cd-ul cu Hrusca! Se impodobeste bradul.  Traditia ramane traditie.
 
   Cand esti gazda:

  "Scoala gazda din patut/ florile dalbe/ Si ne da un colacut/ florile dalbe". (Hrusca)

   Nu stiu de ce am impresia, ca numai de colaci nu a avut timp gazda. 
   Si-acu, sa vedem ordinea evenimentelor: se spala gresia, faianta, se varuiesc peretii si de-astea. Se spala geamurile, perdelele, draperiile, se apreteaza, se calca, se pun la loc. E clar ca nu apretam si nu calcam geamurile, nu? Se bat si se curata covoarele. Daca avem sansa sa profitam de technologie, pai bagam aspiratorul ala smecher cu spuma. Se sterge praful in toata casa, inclusiv bibelourile, cartile, souvenirurile si alte elemente decorative si fara sens.
   In timp ce pui perdelele la apretat, mai pui si niste foi de prajitura la cuptor, pregatesti crema pentru ele. Bati niste frisca si pui de-un blat de tort la cuptor. 
   Ai facut cumparaturi cat pentru doua, trei saptamani normale si te-apuci de restul meniului. 
   Sarmalele se infasoara cu grija, intre timp arunci niste condimente peste cele 5 kile de carne pentru friptura, se toarna maioneza peste vinete, se drege ciorba cu niste smantana, se mai toaca niste ciupercute, ca poate nu ajunge mancarea, se pune piftia (raciturile) pe balcon sau in veranda, ca deh, nu mai e loc in frigider, chifelutzele se aranjeaza frumos peste ceapa marinata( va rog, fara cerinte de retete)... etc.
   Se scot saratelele cu chimen si cascaval din cuptor (pfuiii, ce pofta m-apuca!)
   Se orneaza bradul, ferestrele, holul si alte incaperi din interior sau extremitatile casei.
  "Impodobeste mama bradul si nu te intrista
Asta e seara de Craciun, este seara ta" ( za Fuego)
   Se taie prajiturile, se aseaza si se orneaza pe platouri, se pun salatele in boluri, se orneaza cu pantrunjel si alte spanacuri. 
   Se mai da o data cu matura sau aspiratorul, se spala gresia din bucatarie, se pregatesc farfuriile, tacamurile, platourile cu prajituri si se asteapta colindatorii.



   Si totusi, peste toata oboseala asta, e un sentiment care te copleseste si te imbucura. 

  "Îmbucură-te om bun
   ...
   C-am ajuns Sfântu’ Crăciun"
   ...
   Aceste zile senine
   Să le petreceţi cu bine." (Ion Bocsa)

   Daca stau bine sa ma gandesc... desi nu vreau sa ma gandesc atat, m-apuca dorul de toate traditiile astea. De altfel, sunt scutita de toata munca respectiva: fizica sau digestiva.
   Dar, Doamne!!! Ce frumos era in copilarie, cand munceam toti, cot la cot, si reuseam sa ducem la capat muncile fizice, ca dup-aia sa ne si bucuram de ele. 
   As vrea sa invoc tot neamul la o asa intalnire. Toti gramada! Toti odata! Ca in vremurile apuse! Toti si-atat! 
   Mi-e dor!
   
   Mi-e dor de un Craciun intre romani, oameni de suflet, cu digestie sanatoasa si/sau puteri supranaturale!
 

  Mi-e dor de un Craciun petrecut langa romani, romani care inca mai stiu sa sarbatoreasca Craciunul!

  Nu-mi va fi dor niciodata de strazile pustii, de oamenii inexistenti de pe strazile de-aici, de targurile de Craciun care pe 24 Dec- ora 14.00- se inchid, Nu-mi va fi dor de bezna de pe strazi...
 
 

  

Ce gura mare ai bunicuto!

   E bine sa ai gustari usoare si sanatoase prin frigider. 

   Adica?!

   Pai nah, cand te apuca foamea la ore interzise, poti sa-ti permiti sa manci ceva, fara prea multe mustrari de constiinta.

   Exemple: chiftele de spanac sau ton, pastai verzi la abur, cu ulei de susan si surorile lui- semintele de susan, broccoli, la fel de prieten cu susanul, castraveti, rosii, ridichi, ardei gras sau morcovi, humus, legume la cuptor sau alte minunatii de care te poti bucura fara sa te apuce regretele.
   Cred ca mai am idei, mai vreti?

   Asta ma doare pe mine la ora asta: am halit doua chiftele jumate cu spanac si totusi, nu-mi pare rau. Bine, asta fu pe la ora 22.00. Tinand cont ca nu adorm inainte de 00.00 ma simt impacata cu mine. 

   Pentru retete, astept comentariile.

   Altfel de cometarii, sper sa fie de-alea dragalease si prietenoase!

Povesti de adormit copiii...

  

   Cred ca voi incepe cat de curand sa scriu povesti pentru copii. Ceva frumos, educativ, inspirational, ceva ce merita citit unui copil in patutul lui pufos, pentru a avea un somn linistit.
   Pai altfel cum mi-as putea adormi copilul, in noptile tarzii? Nu ca am unul dar pana una alta, trebuie sa-mi iau masuri de precautie. 

   Nu pot inventa povesti pe moment, nu sunt prea spontana, nop... trebuie sa fiu pregatita din timp.
   Astazi, mi-ar fi prea dificil sa-i citesc un basm sau o poveste frumoasa si sa cred 
 ca l-ar ajuta cu ceva. Nu am de unde alege. 

   Ca romani ordinari avem doua variante la indemana. Sa vedem:

  * Basmele romanesti

  * Povestile scrise de Andersen.



Basme romanesti:

  

"Capra cu trei iezi"

Mama pleaca de-acasa, lasa cei trei prunci singuri( deh, nu exista Protectia copilului). Le explica acestora ca nu au voie sa deschida usa. Nu exista uniune frateasca...si asa mai departe. Ramane ala micu in viata, restul fiind mancati de cumatrul caprei  (adica ala de i-o botezat copiii).  Brrr... Cu neamurile nu faci afaceri, familie, etc. 
    Si-acum sa vezi razbunare. Da-i cu sarmale, da-i cu foc, omoara lupu!
Nu ca lupul fu singurul vinovat in povestea asta, dar trebuie sa existe o victima, jertfa suprema, unicul condamnat. Morala, inca nu o stiu! Poate fi: nu te inrudi cu lupul; nu-ti lasa copiii singuri; razbuna-te daca e cazul. Logic, nu?


    Alea cu Fat Frumos si orice Leana nici nu merita precizate... Pitzipongeala si incultura maxima. Punct.

   "Sarea in bucate"

    Singura poveste care merita mentionata. In afara de faptul ca un parinte sanatos la cap nu-si alunga copilul pentru asa o replica "Te iubesc ca sarea in bucate, tata" . Putina inima, va rog!
Pana la urma, morala e sanatoasa: ai grija ce spui si cand o spui!

    "Tinerete fara batranete si viata fara de moarte"

     Zau asa?


    "Praslea cel voinic si merele de aur" 

     Asta e mult prea lung ca sa mi-l aduc aminte. Important e ca am un mar si-o sa-l rontai ca mi se facu pofta. :P



   Andersen: 

  "Ratusca cea urata"  

Asta este un mit. Lebedele pui, pui, pui, sunt pufoase si mult prea albe ca sa fie urate. Deci: greseala din start. Plus ca e discriminare. Ce daca era gri si nu prea frumoasa, invatam copiii sa fie selectivi? 
Daaa... morala e: candva te vei transforma intr-o lebada, alba, mare, frumoasa si atat!



    "Fetita cu chibrituri"

     Va rog, imi dau lacrimile numai cand ma gandesc. Nu am de gand sa-mi traumatizez copilul cu asa ceva! Morala: nu-i citi copilului tau povestea asta!


   "Soldatelul din plumb"

    O jucarie din plumb, singura, trista care sfarseste ars in foc. De ce? Serios, de ce?!?
Morala: nu-ti dori sa fii un soldatel din plumb!!!


   Si tot asa...

   Da, da, ma apuc de scris povesti. Nu vreau sa am un copil traumatizat de povestile astea. 
   Pe viitor vom vorbi si de Cartoons - Desene animate :) 



   Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus parerea mea!

Zi: aaa!

    Aaaaa! Auuu!



    Ma chinuie o durere de masele. Ma chinuie asa de mult, cat mi-as dori sa ma chinuie inspiratia in orice domeniu. 

   Cum isi aleg nefericitele astea sa se bage-n viata si-n linistea mea tocmai in weekend? Adica nu se gandesc si ele ca poate am si eu niste planuri, acolo? Serios acum, e al doilea weekend. Cel de saptamana trecuta era aproape uitat, ca de luni nu am mai avut nimic si normal ca nu mi-a trebuit nici o vizita la stomatolog. Nu te duci la doctor sanatos fiind, nu?!

    E ca si vremea in Viena. In timpul saptamanii e frumos si soare, de vineri pana diminica inclusiv, o da cu ploaie si frig. Nu e drept deloc. E chiar trist, foarte trist.
    Azi nu a plouat toata ziua, nu a nins, a fost soare, dar in schimb acu pe seara m-au luat maselele. Le parasc: sunt doua, nebunele. Una pe dreapta, alta pe stanga. Una sus, alta jos. Asa-i, ca nu e drept deloc?!
O sa ma dau pe mancare de bebei, daca altfel nu le convine. 

    Nu mi-e dor de stomatologul meu, oricat de atent si simpatic ar fi el. E un chin numai cand ma gandesc sa-mi fac programare. Da, mi-e frica si am oroare de cabinetul ala, desi niciodata nu am avut parte de prea multa durere. Cand a durut, a mai fost o anestezie, chiar si a treia. Nu e vina lui. E vina lor, a maselelor.

    Da :(

    Astazi sper sa fie LUNI. Adica luni dupa duminica si inainte de marti. Cred ca luni durerile de masele intra in concediu.