Sunday 23 March 2014

Făi, eu te iubesc, ințelegi?


    Si dacă nu ar fi fost, nu v-aș fi povestit:

    Eram la o terasă cu o prietenă, savurând o cola, apă sau o cafea, ce mai contează? Puțin vânt, cât să ne adie pletele frumos, soare atât cât să justifice purtatul ochelarilor de soare, o conversație plăcută, bârfă sau doar pălăvrăgeală.
    Mai sorbim o gură, mai tragem o privire-n jur, aruncând și-o ocheadă peste drum, la târgul de bricolaje și alte minuni manufacturate. Plăcută zi. Frumoasă chiar.
    Puțină lume-n jur, prea putină pentru o zi în care nu-ți venea decât să șezi, lâncezind ca o gâză înviată, în prima zi de primăvară. Deh, noi ne vedeam relaxate de-ale noastre, până când conversația ne-a fost întreruptă puțin cam brutal, de-un individ de la o masă alăturată, care vorbea la celular. Am bănuit noi, că bietul om, nu avea semnal bun, ori nu s-a obișnuit cu tehnologia și simțea nevoia să ridice vocea:

  "- Făi, ți-am zis că te iubesc, da? Eu nu mă joc așa aiurea, cu de-astea. Dar mă enervezi, înțelegi? Nu te suport pur și simplu,  vorbești ca o moară stricată, înțelegi? Bre, toată ziua vrei să discuți toate prostiile care-ți trec prin cap. Când mergem undeva mi-e rușine cu tine, că și-acolo vorbești încontinuu și degeaba și prost. Plictisești oamenii, înțelegi? Eu sunt un om serios, am trecut prin multe-n viață și spun totul direct în fată, nu-mi place să mă ascund..."

    Ne-am tras niște ocheade, eu cu prietena, nu eu cu el.  Eu cel puțin, rămăsesem interzisă și fascinată de monologul dus de individ. Rar făcea pauză, doar cât să tragă șmecher din țigara, cât să mai arunce o privire-n jur și să-i lase timp lui Făi să-și tragă mucii.

 "- Da, ți-am spus: dacă te-ai aranja și tu puțin, ar fi ceva. Păi tre' să-nveți să te îmbraci, să te aranjezi, să fii mai sexy, mai feminină. Te ajut eu dacă vrei, mergem la cumpărături și te învățat să te îmbraci, te învăț io să ai clasă."
...
"- Da, făi, te mai iubesc, cum să nu?  Dar nu te mai vreau așa. Da, nu mai plânge că nu rezolvi nimic asa, înțelegi? Eu am trecut prin viată destul și te pot învăța și pe tine ce să faci, să fii mai plăcută. Dacă vrei să înveți să te îmbraci și să vorbești, trebuie să mă asculți. Dacă mă asculți ai să ajungi departe, dar asa nu ai șanse. Tu alegi, vrei sau nu vrei să te educ și să te fac femeie adevărată? Te învăț eu să ai încredere în tine! "

    Uite, astea-s momentele pe care le urăsc: când chelnerul nu apare mai repede cu nota de plată!!!

    Încercam intre timp să mi-o închipui pe Făi. Așa, vorbind ca o moară stricată, o nearanjată, o netrecută prin viață, bocind singură, sau alături de versatul nostru coleg de terasă. Acesta, la respectabila vârstă de 25-28 de ani, un trecut prin viață, eclipsa tot în jurul lui, ii bătea și soarele dintre dinții lipsă, ochelarii de soare cu marca DG atât de sclipicioasă de mă făceau invidioasă că eu mi-am ales o marcă mai puțin arătoasă, ce mai, o revelație.

   A venit și chelnerul. Am plătit, ne-am ridicat de la masă, am plecat și am mărit pasul. Nu, noi nu  știam noi ce-i dragostea adevărătă, acea dragoste care șlefuiește caracterele, dragostea profundă și sinceră. Am preferat să cutreierăm străzile din centrul vechi al Micului Paris, două pierdute, în căutare de orice ar putea să ne șteargă de pe retina imaginea lui Făi, a femeii necizelate, și a Lui, a acelui bărbat unic, a acelui un om sincer și trecut prin viată, un om atât de rar întâlnit.












Saturday 22 March 2014

Asta-i viața de artist :)



      Sunt o artistă, stabilim asta de la început să nu fie nici o neînțelegere, da?

      Ce e clar: am talente gârla și nu știu de care să mă apuc.

      Păi, unii prieteni îmi laudă mâncarea și inspirația în domeniul culinar. Bun, am stabilit că mă fac bucătăreasă, de dragul lor. E drept, niciunul n-a pățit nimic după ce a mâncat ceva gătit de mine, chiar m-au lăudat ei și papilele lor. Nu prea reușesc să respect o rețetă, o reinventez pe drum, le am și cu decorul farfuriei, ca deh, sunt o artistă.

     Alții, poate tot ei, aceiași prieteni,  îmi spun că am talent la pozat. Nu, nu că pozez eu, că nu mi-s bună de fotomodel, ci că fac poze care-mi ies foarte bine. E drept, pot să fiu mandră de mine, că am și câștigat un tricou într-un concurs, unde m-au votat tot prietenii.

     Unele persoane mă încurajează să scriu. Cică am talent. Oricum o fac, pe facebook, pe mesenger, mai scriu și-n gând, sau pe aici. Eu scriu, alții citesc. Sau, eu scriu și sper să citească și alții.

     Unii prieteni și unele cunoștințe, îmi spun că le am cu pictatul. Nu-i contrazic, că mă bucur și eu de unele tablouri. O expoziție, poate alta, ceva satisfacții am, e drept. Un tablou vândut, altul dăruit unui admirator și tot așa.

     Concluzia finală: ori nu le am cu nici unele, ori nu mă pot hotărî unde-s mai talentată și nu știu în ce direcție să mă-ndrept.

     Mamăăă, care m-ai făcut, de ce nu mi-au dat un singur talent și ala bun?! Fără bătăi de cap și fără dileme de artist...

     Și ca să nu zică unii că-s cârcotașă: mă bucur că mă lăudați și că mă apreciați. Vă mulțumesc și vă apreciez și eu, pentru că mă susțineți și credeți în mine.
     Mă apreciez și eu, de multe ori.
     Sunt o talentată și-o artistă, și o recunosc :)) Am stabilit că nu-s un geniu, da?




Monday 17 March 2014

Poftă bună!

   Nah, a venit vorba și de mâncare. Mi s-a tot spus să mă ocup si de talentul ăsta, așa că nu am avut avut ce face, decât să ascult îndemnurile.

 

 

  Vreți rețete? 

  Poze am, precum vedeti. 



  Ia chifteaua, neamule!!!


     Chiftea de quinoa și bulgur, piure de cartofi și mazăre, verde, dar pierdută-n decor. Dovlecei cu niște usturoi zdrobit și băgați la cuptor.









    Poveste, poveste, că lunga mai este, această poveste.


  
  Ză bomba, de jos în sus:

 piure de mazăre, 

niște piept de pui perpelit la tigaie, pesmet bronzat frumos, sănătos 

și sos de roșii armonios. 

Povestea continuă cu ceva salată

 și-un sos de iaurt, 

cat să-mbucure ochiul si papilele. 

 

 


 Ce face o pasta la timpul ei? 

 Potolește foamea!


   Niște penne cu legume de-alea de  care-am vrut eu, niște chef și multă  poftă







  Pizza:

 

   Blat crocant. 
Mozarella. Sos de rosii. 
Pastă de rucola. 
Prosciutto. Rucola. 
Ulei picant.
Atât. Bun. Bun. 
Promit, că fu bun!








    Hai, că deja o dăm în chiftele.


   Chiftea de legume  și iaurt cu personalitate și alte ingrediente, pe lângă un cartof amețit de cașcaval. O frunză doua, trei... de salată, asezonate cu-n rosu  frumos și gustos.






  Taaaa nahhh!!! Sănătate într-o farfurie plină de bucurie. 


   Couscous, legume, pătrunjel, un strop de ulei, unul de lămâie, un praf de sare și uite-așa se face soare:














și-am încălecat pe-o sa, și v-am spus povestea mea, 

de v-am arătat ceva, din bucătăria mea!