Saturday 30 November 2013

La multi ani, Romania!


   Multi ani, mai fericiți!

   
   Sper că te-ai bucurat de ziua de azi și ai sărbătorit cumva acolo, sau cel puțin ți-ai adus aminte că azi e ziua ta. Fasole cu ciolan, varză cu costițe, mititei sau măcar niște sarmale amărâte cu smântâna grasă, ai mâncat azi? :)) 

   Ai văzut parada? Eu am văzut câteva secvente, m-a impresionat numărul mare de romani adunați acolo, efortul depus de militarii participanți la parada, chiar dacă am strâns din dinți ca s-au cheltuit atâția bani, dar măcar s-a sărbătorit ceva cu ei de data asta.

   Poate că ai sărbătorit în felul tău caracteristic de zi cu zi: ai ales să comentezi și astăzi că: România e de nimic, că tara asta nu va ajunge nicăieri, că numai în România se întâmpla una și alta, că e o tara frumoasa dar din păcate locuita, că numai peste gard se întâmpla lucruri frumoase, fel și fel de cârtiri, că doar nu ne-om mulțumi cu puținul, nu?

   Ce are că azi e 1 Decembrie? Pai e ziua României, nu a politicienilor, nu a conducătorului, ci pur și simplu a ta, ca roman și/sau a celor care au făcut ceva pentru tara asta.

   Ma gândeam că măcar o data pe an, poți să-ți aduci aminte că ești roman, oricât te-ai scutura de gândul asta în restul anului, oricât te-ai revolta, atunci când te bagi în aceeași oala cu cei pe care-i critici.

   E trist, că la un search pe Google cu textul "Romanii știu doar" dai de zeci de acuzații absurde și când te pălește gândul că toate afirmațiile astea, au fost scrise de romani, de uiți în jur și te întrebi: cine a rămas neatins de molima asta?(Fă un exercițiu, să fii și tu surprins)

   Știu că te doare mult, te doare pentru bolnavi și condițiile din spitale și tratamentele neprimite: te doare pentru pensionari și pensia rușinoasa pe care o primesc aceștia; te doare pentru copii și condițiile din scoli, educația pe care nu și-o primesc;  te doare pentru profesorii prost plătiți; te doare pentru banii pierduți, furați sau investiți aiurea; te doare pentru prostituția intelectuala; te doare ca artiștii sunt subevaluați; te doare pentru sistemul medical care e la pământ, lipsa de medicamente; te doare pentru mizeria de pe străzi; te doare când te musca un câine vagabond, sau că vor fi eutanasiați căinii de pe străzi; te doare că valorile României nu sunt suficient apreciate; te doare că sistemul birocrat este asa cum e, la fel și alte sisteme; te doare orice face, sau nu face tara asta. 
   Te doare pentru ca ai uitat să lupți și să speri, să-ți ceri drepturile și sa urli cat de țin plămânii ca servilismul ar trebui sa înceteze.
   
   Nu, nu vreau să pornesc o revolta, o revoluție. 
   Vreau doar să te ajut să scapi de gustul amar lăsat de durerea nedreptăților care ți s-au făcut. 

   Ma uit în jur și vad că sunt romani care aleg să facă ceva, pentru tara în care trăiesc. Aceștia trebuie sărbătoriți într-o zi naționala: cei care lupta împotriva corupției; cei care se lupta să atragă atenția asupra problemelor statului; cei care aduc premii în tara; cei care demonstrează în stradă atunci când le-a ajuns la os durerea; cei care s-au saturat de servilism și cei care cred că mai exista posibilitatea, că România să fie o tara, de care poți să fii mândru.

  Nu exista handicap fizic la nivel național, ci exista ura înfierata pe limba, la nivel de stigmat! 

  Nu exista om care-și plânge de mila, ci exista acel om, care a suferit prea mult și nu reușește să-și adune puterile. Dar nu exista om fără puteri. 

  Da, știu ca e greu când sunt atâția care te ignoră, deși tu încerci să urli, să te faci auzita, dar asta e viața. 

  Din păcate, multi romani s-au născut politicieni persuasivi, care au putere sa lupte doar pentru părerile lor, intre 4 pereți, un pahar de bere și doi amici. Aici au putere, aici reușesc să se facă auziți.
  Am văzut prietenii aduse pe marginea prăpastiei, pentru că fiecare are justa și unica părere.

  Noi avem dreptul doar la opinie. Pentru ea luptam mai mult decât e necesar și dam din coate, crezând că asta ne este scopul în viata. Aici suntem unici, e drept.

  De ce-om fi singurul popor, care nu se îmbracă in costume tradiționale, la sărbătorile naționale? Că-n alte tari sunt atâția patrioti care-și îmbracă portul popular in fiecare duminica, mândri de naționalitatea lor... Aia își permit să fie mândri, nu? Noi ne permitem doar să importăm sărbătorile altora, pe când pe-ale noastre le dam la o parte, de parca-s atinse de ciuma.
  De ce-om fi singurul popor, care-și uita originile și odată plecat peste granița, uita de unde a plecat, si-i pute tot ce tine de România?
    De ce-om fi singurul popor, care nu mai știe să se laude și să se mândrească cu ce are, cu istoria lui? 
 
  Vreau putina mândrie din partea ta, vreau să iasă la iveală bucuria că ești, ceea ce ești. Că există unii, care încearcă să te sugrume, făcându-și de cap, nu e vina ta și nici a celor din jurul tău. Nu vreau să mai fii învrăjbit.

  Nu, eu nu sunt mai fericită, pentru că sunt peste graniță, pentru că mă preocupă și aici, ma afectează și astăzi, durerea ta ca popor, pentru ca te vizitez destul de des, cat să nu te uit și pentru că nu pierd contactul cu tine. Din acest motiv m-am oferit să-ți spun părerea mea.

  La multi ani! Sper că mâine vei avea mai mult timp, să-ți oprești privirea, asupra lucrurilor care contează cu adevărat!




 
    :)


1 comment:

  1. Mi-a fugit si mie gandul ieri ca e ziua nationala :) Am ales sa plec din aceleasi motive ca si multi altii si sincer, ii admir pe cei care au ramas si spera sa schimbe ceva.Si ma rog ca intr-o zi sa reuseaca.
    Aici nu mi-e rusine sa spun ca sunt roman, ca astia, vai mama lor, nici nu stiu unde e Romania pe harta.In Austria mi-a fost mai greu.
    Dar ma bucur ca , in mare parte, romanul oriunde ar fi , tot gospodar e.

    ReplyDelete