Thursday 28 November 2013

Aplauze, va rog!

   Cum reactioneaza austriecii la concerte, spectacole sau teatru?

   Asta numai din umila si amarata mea opinie.

   Am vazut cateva concerte pe aici, si nu ma refer la opera. Adica concerte unde simti ritmul, concerte la care sala ar trebui sa vibreze. 
   In vreo doua dintre ele, cei de pe scena mai ca nu s-au rugat de spectatori sa nu ramana doar simpli spectatori, ci sa si  participe cumva, nu numai prin aplauze. 
   Da de unde... austriecii sunt mult prea politicosi si civilizati pentru asa ceva.
   Eu as fi reactionat altfel cu siguranta. As fi reactionat altfel, daca eram printre romani, latini sau balcanici: ma lasam luata de val. Se pare ca ceva din cultura lor si-a pus amprenta pe mine.

   Eii, am mai fost la un spectacol: se jucau unii cu caramizile, cu un fulg, cu prosoapele si cu cu cu... Serios ca as fi iesit din sala de mult, dar m-au tintuit in scaun aplauzele salii. Stii cum e sa te simti cel mai prost din parcare? 
  Deh, uitandu-ma in jur, am mai vazut cateva fete la fel de tampe ca ale mele si nu m-am simtit unica si neinteleasa.
  Vazand ca unanimitatea e fascinata, m-am concentrat sa vad si eu partea artistica. Am strans din dinti, am strans din... M-am chinuit sa inteleg mesajul din spatele coregrafiei. Am plecat acasa, mult mai inculta decat eram cand m-am indreptat spre minunata sala. Prostia oameneasca: te lasi influentat de altii. Altii, in cazul asta, au fost ceilalti din sala. 
 
  Alt spectacol: trei cupluri - unii tineri, unii mai in varsta, unii gay. Au fluierat si aplaudat din greu oamenii. Mai ales la aia de gay. Serios, fara alte discutii, nu au fost nici pe departe cei mai simpatici sau mai spirituali. Sa nu intram in polemici, ca oamenii aia isi jucau rolul si atat. 
  Am plecat de-acolo cu impresia ca nu am inteles nimic. 

  Alt scena, alti protagonisti. Concertul era a unei anumite formatii. In deschidere fu o trupa rock. S-au izbit aia - za spectatorii- intre ei, de-am crezut ca nu scap cu viata!
Nu ca am avut ceva cu ei, dar dupa ce a terminat trupa respectiva, s-au molesit sau au plecat plictisiti acasa. Ma mir ca artistii respectivi nu dadeau concerte numai pentru aia de-ai lor. Mai conteaza cine a fost in formatia principala, cei pentru care s-au platit biletele?
  
  Concert: fara sa fac reclama( detalii in privat), femeia e fenomenala. La un moment dat, a dat o replica aplauzelor: "Daca vreti un concert plictisitor, veti avea parte de el. Daca vreti ceva mai antrenant, trebuie sa reactionati si altfel, nu numai prin aplauze!" Cred ca e trist sa nu primesti feed back din partea spectatorilor. E ca si cum ai filma un concert intr-un studio. N-as vrea sa fiu artist pe aici.

  E trist dom'le. 
  
  E trist ca dupa ce platesti un bilet la un concert, te simti condamnat de artist, pentru ca restul salii e doar politicoasa si nu stie sa se desconstipe, sa reactioneze frumos. Sa nu discutam despre pretul biletului, la acelasi artist pe alte tarmuri ar fi mai ieftin. E trist cand esti luat la gramada cu ceilalti.
 
  Poftim cultura! Sau, poftim cultura austriaca? 

  Nu stii zau, cum sa te comporti langa oamenii astia intr-o sala de spectacol sau de concerte.

  Peste toate astea, ai sentimentul ala de foca dresata. Clap clap clap. :D





No comments:

Post a Comment